Hipermetropia este o afecțiune oculară în care imaginea obiectelor apropiate se formează în spatele retinei în loc de a se forma pe retină. Iată cauzele, simptomele, cum să o identifici și să o tratezi.
Cauze
Hipermetropia se datorează unei anomalii a globului ocular, care nu permite focalizarea corectă a luminii pe retină. În mod ideal, lumina intră în ochi și se focalizează direct pe retină, creând o imagine clară. În cazul persoanelor cu hipermetropie, lumina se focalizează în spatele retinei, ceea ce face ca obiectele apropiate să pară neclare. Consultă un oftalmolog pentru a te asigura că vederea ta e în regulă!
Cauzele hipermetropiei pot fi multiple, însă una dintre cele mai frecvente este factorul genetic. O altă cauză frecventă a hipermetropiei este vârsta. Pe măsură ce îmbătrânești, puterea de focalizare a ochilor poate să scadă. Acest fenomen, numit prezbiopie, poate avea ca rezultat apariția hipermetropiei. [1]
Pe lângă factorul genetic și vârstă, există și alte cauze posibile care pot duce la dezvoltarea hipermetropiei. Anumite afecțiuni medicale, precum diabetul sau tumorile cerebrale, pot afecta vederea și pot duce la apariția hipermetropiei. [1]
Simptome
Simptomele pot fi diferite de la o persoană la alta și pot varia în intensitate. În unele cazuri, persoanele cu hipermetropie ușoară pot să nu observe niciun simptom, în timp ce alte persoane care suferă de hipermetropie severă pot avea dificultăți semnificative în a vedea obiecte de aproape.
Simptomele hipermetropiei pot varia în funcție de vârsta persoanei. Copiii și tinerii sunt adesea capabili să compenseze hipermetropia prin acomodare, un proces în care ochiul își schimbă forma pentru a se focaliza pe obiecte. Cu toate acestea, pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, această capacitate de acomodare poate să scadă, provocând o reducere a clarității vederii de aproape. [2]
Pe lângă simptomele mai evidente, există și alte semne mai subtile ale hipermetropiei. De exemplu, poate fi observată o tendință de a clipi excesiv sau de a strânge ochii pentru a vedea mai clar. În plus, unii copii cu hipermetropie pot avea dificultăți la școală, deoarece nu pot vedea clar tabla sau cărțile de citit. [3]
Diagnosticare
Diagnosticarea hipermetropiei este un proces complex care presupune utilizarea unor tehnici și echipamente specializate pentru a identifica și măsura gradul de hipermetropie. Se realizează teste specifice de vedere, cum ar fi testul Snellen, care implică citirea de litere sau simboluri de diferite dimensiuni de la o anumită distanță. Acestea sunt concepute pentru a măsura acuitatea vizuală și pentru a evidenția orice dificultăți în vederea la distanță, care sunt caracteristice hipermetropiei.
Cu ajutorul aparaturii medicale oftalmologice, un oftalmolog poate realiza examinări oculare detaliate, cum ar fi examinarea fundului de ochi și tonometria. Examinarea fundului de ochi presupune observarea structurilor interne ale ochiului, inclusiv retinei și nervului optic, în timp ce tonometria măsoară presiunea intraoculară.
Problemele de vedere din trecut ale pacientului, precum și bolile oculare din istoricul familial pot oferi indicii valoroase despre posibila prezență a hipermetropiei. De exemplu, dacă pacientul a avut probleme cu vederea la distanță în trecut sau dacă există cazuri de hipermetropie în familie, acestea pot sugera o predispoziție la această condiție.
Echipamente precum tomografia în coerență optică (OCT) și retinografia permit medicilor să obțină imagini detaliate ale structurilor interne ale ochiului, ceea ce poate ajuta la identificarea și evaluarea gradului de hipermetropie.
Opțiuni de tratament
Ochelarii sunt cea mai comună și accesibilă metodă de corectare a hipermetropiei. Aceștia îmbunătățesc vederea prin corectarea modului în care lumina este focalizată în ochi. Lentilele de contact funcționează într-un mod similar, dar sunt purtate direct pe ochi și oferă un câmp vizual mai larg. Terapia vizuală, care include exerciții pentru ochi, poate ajuta la îmbunătățirea acuității vizuale și la reducerea simptomelor. În cazuri mai severe, pacientul poate opta pentru o intervenție chirurgicală. [2]
Fiecare dintre aceste opțiuni de tratament are propriile avantaje și dezavantaje. Ochelarii, de exemplu, sunt ușor de folosit și de înlocuit, dar pot fi incomozi și nu corectează întotdeauna vederea periferică. Lentilele de contact oferă un câmp vizual mai larg, dar necesită o îngrijire adecvată și pot provoca iritații la nivelul ochilor.
Hipermetropia este o afecțiune comună care poate fi gestionată eficient prin diagnosticare corectă și tratamente adecvate, permițând celor afectați să-și mențină o calitate bună a vieții vizuale. Ai grijă de ochii tăi și consultă un specialist regulat!
Surse:
- ,,Long-sightedness (hyperopia)”, Health New Zealand, https://info.health.nz/conditions-treatments/eyes/long-sightedness-hyperopia/, accesat în 10/07/2024.
- ,,Farsightedness (Hyperopia)”, National Eye Institute, https://www.nei.nih.gov/learn-about-eye-health/eye-conditions-and-diseases/farsightedness-hyperopia, accesat în 10/07/2024.
-
,,What Is Hyperopia (Farsightedness) Symptoms, Causes, Diagnosis, Treatment, and Prevention” , Sara Ashtul, Everyday Health, https://www.everydayhealth.com/hyperopia/guide/, accesat în 10/07/2024.